Codul MORSE

Codul Morse sau alfabetul Morse este o metodă de transmitere a informaţiei folosind secvenţe standardizate de semne sau pulsaţii scurte şi lungi - cunoscute în mod comun ca „puncte” şi „linii” - pentru litere, cifre şi caracterele speciale specifice oricărui mesaj.
Inventarea sistemului
Creat iniţial de către Samuel Morse pe la mijlocul anilor 1830 pentru a fi folosit la transmiterea informaţiei cu ajutorul telegrafului electric, al cărui inventator a fost, alfabetul Morse a fost folosit pe scară largă începând cu perioada timpurie a comunicaţiilor radio (anii 1890).
În ultimul timp, există un număr tot mai mare de dovezi care indică faptul că adevăratul inventator al alfabetului Morse, cel puţin în varianta sa de început, a fost asistentul lui Morse, Alfred Vail. Acesta a murit sărac şi aproape uitat. Vail a avut, de asemenea, şi contribuţii importante la realizarea tehnologică a primului telegraf şi a variantelor sale ulterioare. Morse şi urmaşii săi au susţinut şi continuă să susţină contrariul.
Utilizări
Datorită dezvoltării ulterioare a comunicaţiilor folosind o gamă largă de unde electromagnetice şi folosind metode mai avansate tehnologic, utilizarea alfabetului Morse a devenit în zilele noastre, într-un fel, desuetă şi aproape uitată.
Totuşi, există domenii de utilizare, aşa cum ar fi navigarea maritimă şi aeriană, precum şi comunicarea radioamatoare (ce foloseşte unde electromagnetice continue), în care folosirea invenţiei americanului Morse este de neînlocuit. De fapt, codificarea Morse este singura modalitate digitală de modulare şi transmitere a informaţiei care poate fi folosită eficient şi citită uşor de către oameni, fără a necesita existenţa unui computer, fapt care permite transmiterea digitală a informaţiei pe canale de comunicare destinate transmiterii sunetelor şi deci a vocii umane.

Alfabetul Morse poate fi transmis în mai multe feluri. Iniţial a fost transmis sub formă de pulsaţii electrice de-a lungul unei linii telegrafice, dar poate fi trasmis ca un ton audio, ca un semnal radio având pulsaţii ori tonuri lungi şi scurte, sau ca semnale mecanice ori vizuale, utilizând o lanternă, un heliograf sau aşa-numita lampă Aldis.
Codul Morse poate fi considerat o formă timpurie de transmitere digitală a informaţiei; totuşi, este dificil de adaptat la transmiterea automată din cauza lungimii variabile a caracterelor sale. Ca atare, a fost înlocuit cu alte coduri de transmitere, incluzând codul Baudot şi ASCII, care au lungimi standard pentru fiecare caracter distinct al mesajului.

Elementele codului Morse. Variante

Există un alfabet Morse internaţional, care este compus din şase elemente diferite:
1.semn scurt, denumit punct sau dit (•);
2.semn lung, denumit linie, dash sau dah (--);
3.un spaţiu liber între caractere (între puncte şi linii), egal, ca lungime, cu cea a unui punct;
4.spaţiu scurt (între litere), egal, ca lungime, cu cea a unei linii ;
5.spaţiu mediu (între cuvinte),egal, ca lungime, cu cea a doua linii;
6.spaţiu lung (între propoziţii), egal, ca lungime, cu cea a trei linii, sau mai mare.
Ceea ce este cunoscut ca alfabetul Morse diferă într-un fel de ceea ce a fost iniţial creat şi dezvoltat de către Morse şi Vail. O îmbunătăţire substanţială a codului, incluzând modificări la 11 litere a fost creată şi publicată în Germania în 1848, inventatorul acestei versiuni fiind Friedrich Clemens Gerke. Versiunea lui Gerke a fost ulterior adoptată ca standard în întreaga lume, primind numele de alfabet Morse internaţional sau, pe scurt, Morse internaţional

sursa: wikipedia