Alunecarile de teren si prevenirea lor

Pe langa fenomenele de eroziune, in regiunile cu relief accidentat, o forma frecventa de degradare a terenurilor o constituie alunecarile de teren.
Alunecarile de teren reprezinta fenomene naturale care au avut loc in trecut si continua si in prezent in toata lumea cu intensitati diferite, in functie de conditiile naturale locale.
Prin aparitia brusca si neprevazuta, prin pagubele mari pricinuite centrelor populate, cailor de comunicatii, alunecarile de teren sunt incluse in categoria cataclismelor naturale, alaturi de inundatii si cutremure.


Alunecarile se intalnesc pe toate folosintele agricole, in unele zone chiar si in intravilan.
Extinderea suprafetelor afectate de alunecari si reactivarea unor alunecari stabilizate au loc in perioadele bogate in precipitatii.
Zonele cele mai expuse la alunecari se intalnesc in Podisul Moldovei, Subcarpati, in special in zona de curbura, Campia Transilvaniei, in partea centrala si sudica, Podisul Tarnavelor si Platforma Somesana.
Combaterea alunecarilor si luarea in cultura a terenurilor alunecate reprezinta actiuni complexe, care prezinta dificultati tehnice si conduc la cheltuieli foarte mari, de aceea trebuie sa se puna un accent deosebit pe prevenirea acestui fenomen.
Cauzele si factorii care conditioneaza alunecarile de teren Alunecarile reprezinta deplasari spontane naturale ale unor mase de pamant spre baza versantilor sau taluzurilor, ca urmare a pierderii stabilitatii masivelor de pamant de pe versanti, taluzuri sau maluri.
Alunecarile de teren se datoresc interactiunii unor factori naturali si activitatii omului.

Dintre factorii naturali un rol deosebit revine reliefului, apei, solului, rocii, eroziunii si folosintei terenului, iar dintre fortele care determina miscarea maselor de pamant un rol hotarator il are propria greutate.
Alunecarile se produc ca urmare a modificarii fortelor interne sau externe, care asigura stabilitatea versantilor sau a taluzurilor si a inrautatirii caracteristicilor de rezistenta a pamantului, supus alunecarii.
Factorii cauzali ai alunecarii sunt: gravitatia, actiunea apei, act iunea omului, miscarile tectonice si seismice.
Apa in exces contribuie la reducerea stabilitatii versantilor, taluzurilor si a malurilor printr-o serie de actiuni.
Astfel, apa subterana contribuie la marirea greutatii masivului alunecator, in cazul argilelor plastice si a marnelor, greutatea creste cu circa 500 kg/m³ si o data cu aceasta si presiunea asupra straturilor inferioare.
Apele freatice prin umezirea suprafetei de alunecare, a contactului stratelor argiloase cu cele necorozive (nisip, pietris) duc la scaderea considerabila a rezistentei mecanice a pamantului pe suprafata de contact, favorizandu-se alunecarea stratelor superioare celor argiloase.
Apa de suprafata, provenita din precipitatii, diminueaza stabilitatea versantilor prin umezirea pamantului, ridicarea nivelului apei freatice prin infiltrare, prin erodarea terenului si formarea ravenelor, prin erodarea malurilor cursurilor de apa, fapt care duce la distrugerea reazemului natural al versantilor.

Conditii propice de aparitie sau reaparitie a alunecarilor, le creeaza ploile cu intensitate mica, dar cu durate mari, precum si topirea lenta a zapezii, deoarece acestea favorizeaza infiltrarea apei in sol, imbibarea cu apa a acestuia, alimentarea straturilor profunde.
Pot astfel sa apara alunecari de adancime, ca urmare a cresterii greutatii masivului sau curgeri de suprafata ale stratului inmuiat.
Omul, ca factor cauzal, favorizeaza alunecarile prin lucrari de ret inerea apei pe versanti (canale, bazine de acumulare, terase), prin indepartarea sprijinului natural al versantilor, taluzurilor sau malurilor, prin sapaturi pentru canale, cariere, cai de comunicatii, prin defrisarea padurilor de pe terenurile predispuse alunecarilor si prin executarea de constructii, depozite de materiale si alte obiective, care contribuie la cresterea greutatii sau la producerea de vibratii.


Factorii conditionali care favorizeaza alunecarile sunt: relieful, roca si crapaturile de pe terenurile alunecatoare.
Relieful, prin inclinare si gradul de framantare al versantilor, contribuie la declansarea si amploarea alunecarilor, rol hotarator avand inclinarea (panta) versantilor, pericolul crescand o data cu aceasta, in special, cand alterneaza pe versanti straturi permeabile cu straturi impermeabile, inclinate in sensul pantei.
Roca, prin natura sa, prin compozitia granulometrica, prin permeabilitate, prin inclinare si directia de inclinare influenteaza in mare masura alunecarile de teren.
Astfel, rocile necoezive, ca nisipul si pietrisul si cele cu coeziune mare nu sunt afectate de alunecari.
In schimb argilele, cele nisipoase si marnele, imbibate cu apa, isi pierd coeziunea, devin plastice si chiar curg, prezentand in felul acesta un potential ridicat de alunecare, in special, cand directia de inclinare corespunde cu inclinarea versantului.
Solul influenteaza alunecarile prin infiltratie si permeabilitate; solurile permeabile permit infiltrarea apei pana la straturile formate din roci plastice, care imbibate cu apa constituie patul pe care va avea loc alunecarea.
Solurile argiloase, prin uscare, favorizeaza aparitia crapaturilor si implicit a alunecarilor de teren.
Masuri de prevenire a alunecarilor de teren Combaterea alunecarilor de teren se face prin lucrari de o complexitate tehnica deosebita, care se proiecteaza pe baza unor studii de specialitate si care necesita cheltuieli foarte mari.
De aceea, este preferabil sa se aplice lucrari de prevenire, care sunt mai simple, put in costisitoare si pot fi deosebit de eficiente daca sunt bine alese si aplicate cu consecventa.
Prezentarea factorilor cauzali si favorizanti ai alunecarilor de teren permit sa se aprecieze suprafetele care sunt predispuse alunecarilor.
Pe de alta parte, alunecarile stabilizate se pot reactiva daca apar conditii favorizante naturale sau legate de activitatea omului.
Masurile de prevenire trebuie aplicate atat pe terenurile cu potential de alunecare, cat si pe terenurile cu alunecari stabilizate.
Aceste masuri urmaresc sa inlature cauzele care pot declansa alunecarile, sa contribuie la ridicarea stabilitatii versantilor.
O prima problema se refera la alegerea folosintelor care trebuie sa se faca in functie de criteriile de pretabilitate fata de sol si condit iile climatice.
Protectie mai buna, asigura culturile care umbresc mai bine solul si astfel previn formarea crapaturilor, cele mari consumatoare de apa in perioadele cu ploi abundente si care necesita un numar redus de lucrari agricole (treceri cu agregatele care produc trepidatii).
Aceste condit ii sunt indeplinite de pajistile naturale, de cerealele paioase, leguminoasele pentru boabe, culturile furajere si pasunile rational folosite.

Pentru a nu favoriza acumularea apei in sol, araturile pe aceste terenuri trebuie netezite, iar in zonele si in anii mai bogati in precipitatii, pe solurile cu un continut mai ridicat in umiditate, aratura se poate executa chiar pe linia de cea mai mare panta, din deal in vale.
Pe aceste terenuri nu se vor executa, pentru combaterea eroziunii, lucrari de retinere a apei (canale, valuri de pamant, terase orizontale).
Impadurirea terenurilor alunecatoare trebuie privita sub doua aspecte, pe de o parte, speciile silvice pot reduce stabilitatea versantilor prin greutatea proprie si prin eforturile generate de vant, iar pe de alta parte previn alunecarile prin consumul mare de apa si drenarea in felul acesta a solului, prin prevenirea formarii crapaturilor si prin fixarea solului de sistemul radicular.
Impadurirea terenurilor poate fi inlocuita de plantatii de nuci, care, prin sistemul radicular puternic pivotant si fasciculat, asigura fixarea si drenarea biologica a solului.
Plantarea de nuci nu exclude folosirea celorlalte masuri de prevenire.
O alta masura de prevenire se refera la controlul suprafetelor predispuse alunecarilor pentru a depista aparitia unor crapaturi, urmata de astuparea acestora cu pamant bine compactat, evitandu-se in felul acesta patrunderea rapida a apelor de suprafata catre stratul alunecator.
Netezirea, pe terenurile arabile, a formelor de relief existente pe versanti, pentru a asigura eliminarea apei din micile depresiuni, contribuie, de asemenea, la prevenirea atat a alunecarilor, cat si a reactivarii alunecarilor stabilizate.
Netezirea poate fi asociata cu executarea unor santuri pentru evacuarea apei din depresiunile inchise, care nu se pot nivela.
In afara de aceste masuri generale, pe terenurile predispuse alunecarilor, se interzice defrisarea plantatiilor silvice, amplasarea de constructii si depozite grele, trasarea de cai de comunicatie, efectuarea de sapaturi la piciorul unor versanti amenintati de alunecare.

sursa: www.fermierul.ro