Braconajul trebuie oprit!

Braconajul peştelui pe Dunăre, în Deltă, dar şi pe râurile şi lacurile interioare a luat în ultima vreme o amploare de neimaginat pentru o ţară civilizată, membră a Uniunii Europene. Sub privirile neputincioase ale autorităţilor se braconează şi se vând pe piaţa neagră cantităţi uriaşe de peşte şi de icre. Nimeni nu cunoaşte dimensiunile reale ale acestui jaf naţional. Zi şi noapte are loc un adevărat măcel, chiar şi asupra speciilor protejate, pentru care s-a interzis pescuitul, cum ar fi sturionii – cega, păstruga, nisetrul şi morunul. Ministrul Mediului, Nicolae Nemirschi, a anunţat la sfârşitul săptămânii trecute că autorităţile vor lua în sfârşit o măsură anunţată cu perseverenţă în ultimii ani, dar niciodată asumată: interzicerea pescuitului industrial în Delta Dunării. Adorată de unii, contestată cu la fel de multă vehemenţă, măsura pare a contra­zice recomandările europene şi internaţionale despre felul cum se administrează o Rezervaţie a Biosferei.
Interzicerea pescuitului industrial în Delta Dunării înseamnă restricţionarea totală a acestei activităţi. Cu alte cuvinte, în Deltă se va mai pescui foarte puţin. Localnicii vor mai avea voie să pescuiască doar câteva kilograme de peşte pe zi, pentru hrană personală, iar pescarii sportivi vor fi mult mai strict monitorizaţi. Celebrele capturi de sute de kilograme şi cherhana­le­le pline vor trebui să devină o amintire. Cel puţin asta este viziunea autorităţilor, care pregătesc o ordonanţă de Guvern în acest sens. Măsura va fi luată într-o ultimă şi disperată încercare de a stopa braconajul sălbatic ce a pus stăpânire din 2005 încoace şi care a scăpat de sub orice control: în fiecare zi, tone de peşte sunt scoase din Rezervaţie, ajungând pe piaţa neagră, fără ca statul să vadă vreun ban pentru resursa exploatată.
E simplu pe hârtie, dar cum poţi controla asta în sute de mii de hectare de luciu de apă, când statul nu are oameni, bărci rapide şi resurse pentru a controla Delta? În plus, preve­derea se bate flagrant cap în cap cu Strategia de la Sevilla privind rezervaţiile biosferei, care sti­pulează că activităţile economice nu trebuie interzise, ca în parcurile naţionale, ci trebuie sprijinite, pentru ca populaţia din zonă să se poată dezvolta cot la cot cu protecţia naturii.